Există viaţă după cancer

19/02/2019

Diagnosticul de cancer este un şoc pentru o femeie, însă cele care au trecut prin astfel de situaţii spun că reprezintă un test peste care se poate trece cu puţin ajutor.  Un grup de femei care au învins maladia le ajută pe bolnave să îşi recapete încrederea şi să treacă mai uşor peste această provocare.

Pe lângă tratament, sprijinul celor din jur contează enorm pentru bolnavii care se luptă cu cancerul. La Iaşi, de câţiva ani funcţionează  un grup de suport pentru femeile cu cancer. După ce au trecut prin calvarul acestei maladii, doamnele din grupul de suport Bucuria de a fi ne asigură că există viaţă după cancer.

”Mi-a schimbat viaţa în bine, pot să spun. Am făcut lucruri pe care nu le-am făcut până la vârsta aceasta, şi am căpătat mai multă încredere în mine.” – a declarat Daniela Banari

Daniela Banari a început să înveţe la 65 de ani. Adică după ce a ieşit la pensie a învăţat bucuria de a fi. Asta după ce mai întâi a suferit când a aflat că are cancer. În loc să oprească timpul, Daniela a luptat cu boala, cu sistemul, cu propriile mentalităţi. Mai mult decât atât, a trebuit să se pensioneze. Viaţa ei nu s-a oprit însă.

”Mi-am dorit mai mult să trăiesc şi să mă gândesc la mine. Când am ieşit la pensie a trebuit să îmi găsesc o îndeletnicire, ceva care să continue ceea ce făcusem 40 de ani de zile. În această idee m-am înscris la facultate, să-mi continui studiile.” – a declarat Daniela Banari

”A fost decizia cea mai bună de după operaţie şi diagnostic. Acum sunt în anul patru, cu o sesiune numai de 10, şi mă pregătesc pentru examenul de licenţă. Aceşti patru ani pot să spun că m-au întinerit sufleteşte.” – a declarat Daniela Banari

Aceşti patru ani i-au readus nu doar pofta de viaţă dar şi bucuria de a dărui.

”Am descoperit această asociaţie în care foarte multe persoane ne întâlnim şi avem posibilitatea să discutăm despre noi. Niciodată nu am negat că am această boală sau nu am ascuns. Am vorbit deschis. Mi-am dat seama că dacă îţi asumi aceste lucruri le poţi trece mai uşor.” – a precizat Daniela Banari

Uşor, şi nu prea i-a fost şi  doamnei Viorica. Acum, la şapte luni de la operaţie, ea ne spune plină de convingere că există viaţă după cancer.

” Nu am crezut dar este. Este un timp când pui mare presiune pe ceea ce faci pentru tine. Lucrul acesta mi-a lipsit mie. Aveam grijă pentru cei din jur şi mai puţin pentru mine. Am reuşit să depăşesc totul datorită grupului suport. Am fost la psihoterapeut, m-a ajutat să mă liniştesc puţin dar nu m-a ajutat să depăşesc emoţional. Am văzut doamnele care au 2-5 ani de la operaţie… Este un şoc să vezi că nu mai poţi conduce, că nu mai poţi tăia legumele, un harbuz, de exemplu. Îţi trebuie ajutor, ajutor, ajutor. Dar acum, la şapte luni de la operaţie, pot să spun că sunt un om normal.” – a precizat Viorica Lazăr

La început este cumplit. Ne povesteşte şi Iuliana Tomoioagă, care la rândul său a fost diagnosticată cu cancer. Faptul că acum 17 ani a trebuit să treacă printr-o operaţie de extirpare a celulelor canceroase a făcut-o să privească altfel viaţa.

”Oricâţi ani ar fi trecut ai teama că se poate întâmpla să recidiveze, să producă metastaze.Pe măsură ce trec anii poţi să spui că nu s-a întâmplat nimic şi devii încrezător. Nu poţi să spui că ai uitat. Nu. Nu uiţi niciodată.” – a declarat Iuliana Tomoioagă

Şi pentru că nu a uitat, şi pentru că acum apreciază mai mult fiecare zi din viaţa ei, dar şi tot ceea ce o înconjoară, doamna Iuliana  împărtăşeşte alături de psihologul Mihaela Palade bucuria de a fi în cadrul unei asociaţii neguvernamentale care  poartă acest nume.

”Acum aproape patru ani am fost diagnosticată cu cancer. Fiind psiholog, ştiind impactul şi ce înseamnă să te asociezi cu persoane care au trăit experienţa care să te susţină, să te motiveze, să-ţi mai spună lucrurile pe care le-a parcurs, pe lângă informaţiile date de doctori, am căutat persoane care au trăit experienţa şi m-a ajutat foarte foarte mult să îmi ţin echilibrul în acea perioadă, drept pentru care imediat după tratament a fost o închidere în interior, dar imediat după am lansat acest grup de suport.” – a declarat psih Mihaela Palade Gheran, preşedintele Asociaţiei Psihomedicale “Bucuria de a fi” 

Iniţial în Asociaţia Bucuria de a fi au fost doar două persoane. În doar câţiva ani, numărul celor care au nevoie de suport după diagnosticul sau operaţia de cancer a crescut la 30.

Întâlnirile şi activităţile sunt diverse. De la a ne împărtăşi fiecare câte un lucru care ne face plăcere care şi hobby, facem anumite tehnici de menţinere a echilibrului, aducem medici specialişti care să ne răspundă la întrebări, pentru că în spitale medicii sunt copleşiţi de numărul mare de pacienţi.” a precizat psih Mihaela Palade Gheran, preşedintele Asociaţiei Psihomedicale “Bucuria de a fi” 

Din  bucuria de a fi, dar şi din cea de a dărui, doamnele din cadrul Asociaţiei Bucuria de a fi organizează şi concerte caritabile, cum este cel dedicat copiilor de la Secția de Oncopediatrie de la Spitalul Sfânta Maria. Banii stânşi vor fi folosiţi pentru achiziționarea de catetere și camere implantabile necesare în tratamentul chimioterapic al copiilor.

Pe lângă faptul că ne susţinem una pe cealaltă se transmite şi mesajul către ceilalţi că acest diagnostic, cancer, nu este egal cu moarte, că putem vorbi despre ani de viaţă.” – a precizat psih Mihaela Palade Gheran, preşedintele Asociaţiei Psihomedicale “Bucuria de a fi” 

Anda Matei, Ciprian Baciu

No Comments so far

Jump into a conversation

No Comments Yet!

You can be the one to start a conversation.

<