Radiografia trimite un singur fascicul de raze X prin tine. Ce e dens, cum sunt oasele, blochează razele. Ce e moale, le lasă să treacă. Rezultatul e o imagine plată, ca o umbră. Se folosește pentru fracturi, infecții pulmonare și control dentar. E rapidă și ieftină.
CT-ul folosește tot raze X, dar le trimite din sute de unghiuri simultan. Un computer le asamblează într-o hartă tridimensională a corpului tău. Vede oase, organe, vase de sânge și tumori. De aceea e prima alegere în urgențe : traumatisme craniene, accidente vasculare, embolii pulmonare sau apendicită. Dar iradierea e semnificativ mai mare decât la o radiografie simplă.
RMN-ul renunță complet la raze X. Pune un magnet puternic să alinieze moleculele de apă din corpul tău. Apoi le excită cu unde radio și le „ascultă" răspunsul. Zero radiații. Iar țesuturile moi apar în detalii pe care celelalte două metode nu le pot atinge. Creier, măduvă spinării, articulații, ligamente, mușchi. Aici RMN-ul e de neînlocuit. Durează mai mult și costă cel mai mult, dar pentru diagnostic neurologic sau ortopedic nu există alternativă mai bună.
Explicația aparține ghidurilor Radiology Info